Oină
Cel mai popular dintre jocurile tradiționale ale românilor, jocul de oină este atestat pentru prima oară pe teritoriul țării noastre în secolul al XIV-lea. Datorită rolului educativ și benefic pentru corpul uman, oina este printre principalele activități de tip sportiv care în secolul ai XIX-lea se remarcă în sistemul de învățământ românesc .
Părintele oinei este considerat Spiru Haret, cel care reformează sistemul de învățământ din România și care introducere practicarea obligatorie a oinei în școală, la 1898 reușind să aprobe instituirea concursurilor anuale de oină sub forma unor ”producțiuni publice” pentru elevii școlilor primare, secundare, normale și seminariilor. Astfel, primul campionat național de oină, are loc un an mai târziu, în mai 1899 și se vor înscrie 18 școli din întreaga țară. Câștigătoarea acestei prime ediții desfășurate pe un teren situat la Șoseaua Kiseleff a fost echipa Liceului ”Nicolae Bălcescu” din Brăila (foto).
Societatea Centrală Română de Arme, Gimnastică și Dare la Semn
Una din primele societăți sportive din România a fost ”Societatea Centrală Română de Arme, Gimnastică și Dare la Semn” care a luat ființă în iunie 1867. Printre fondatorii acesteia, cunoscută sub denumirea populară de ”Tirul”, se numără prof. Gh. Moceanu - ”părintele gimnasticii românești”, prof. Gh. Stănică, C. Constantiniu - profesor de scrimă și gimnastică medicală, V. Alexandrescu-Urechia - primul ei președinte, Al. Davila și alte personalități ale vremii.
Este forul organizator care s-a ocupat să promoveze la acel moment discipline sportive precum scrima, tirul, echitația, înotul, gimnastica, halterele, luptele și boxul.
Foto dansuri, Torino, 1911
A doua prezență a gimnaștilor români în afara granițelor țării a fost la Torino, în anul 1911 pentru participarea la cea de-a VIII-a ediție a Serbărilor Federației Italiene de Gimnastică.
Fotografia reprezintă un grup de gimnaști români îmbrăcați în costume populare alături de Cupa de Argint câștigată la concursul internațional din 11-14 mai 1911. La masă, așezați sunt 3 oficiali: profesorii T. Georgescu și D. Ionescu împreună cu gen. Petre Năsturel - președintele Federațiunii Societăților Române de Gimnastică.
Machetă Aurel Vlaicu
”Părintele aviației românești”, Aurel Vlaicu a fost un inventator, pilot și constructor de avioane foarte apreciat pe plan internațional. A construit și pilotat în țară primul aeroplan românesc. A realizat două avioane ”Vlaicu I” și ”Vlaicu II”, cel din urmă fiind reprezentat de această machetă la scară de 1/5. Deși a cucerit numeroase și râvnite premii la bordul avionului ”Vlaicu II”, în 1913, în încercarea de a trece munții Carpați se prăbușește și moare în apropiere de Câmpina la bordul acestuia.
Pașaport comun al echipei naționale de fotbal a României, 1930
Vara anului 1930 avea să găzduiască prima ediție a Campionatului Mondial de Fotbal la Montevideo, în Uruguay. România este una din țările care participă, sportivii români ajungând în America de Sud după două săptămâni de călătorie cu pașaportul colectiv pe care apar fotografiile, semnătura și numele componenților lotului (15), a antrenorului Constantin Rădulescu și a ziaristului român care a însoțit echipa M. Beilis. În grupa a III-a alături de Peru și Uruguay, România câștigă primul meci, dar este învinsă de țara organizatoare, care la final avea sa fie și prima câștigătoare a CM de fotbal.
Afiș meci, 1916
Invitație la un meci de fotbal în anul 1916 între echipa reprezentativă a Constanței și echipa I a societății ”Tricolorul” din București. La ora 6 sunt așteptați spectatorii, intrarea fiind gratuită. Pe afiș apar numele jucătorilor care vor lua startul în partida anunțată.
Ion Voinescu - fotbal
Apără pentru 15 ani poarta echipei CCA, club în cadrul căruia a cunoscut bucuria unor mari împliniri precum câștigarea a șase titluri de campion național și a cinci ediții ale Cupei României.
A fost selecționat de 22 de ori în prima reprezentativă, participând la turneul final al JO de la Helsinki, din 1952.
A fost primul sportiv al țării decorat cu ”Ordinul Muncii”, în 1951.
La prima participare a echipei Steaua din cupele europene, Ion Voinescu a fost cel mai bun jucător al meciului pe care CCA l-a câștigat cu 3-1 în fața Borussiei Dortmund.
Este considerat unul dintre cei mai buni portari ai fotbalului nostru din toate timpurile, datorită excepționalelor sale calități: fizice (detentă, elasticitate); tehnice (priză excelentă la minge) și morale (dăruire exemplară până la sacrificiu).
În patrimoniul muzeului se află ghete, jambiere, distincții ale lui Ion Voinescu.
Schif – Sanda Toma - canotaj
Din 1979 s-a pregătit pentru proba de schif simplu, realizând, în premieră, cele mai prestigioase performanțe pentru canotajul din România. La Jocurile Olimpice desfășurate la Moscova în 1980 reușește să intre în posesia medaliei de aur și a primului titlu olimpic pentru canotajul românesc (probele de canotaj feminin au apărut în programul olimpic în 1976).
Trofeu Cupa Mondială feminin 1956, București
Valoarea handbalului românesc este confirmată în 1956 prin cucerirea primului titlu mondial la acest sport datorită echipei naționale feminine de handbal în 11. Această performanţă reprezintă totodată, prima medalie de aur mondială a României la un joc sportiv, din întreaga istorie a sportului din ţara noastră.
Statueta din bronz cucerită în R.F.G. reprezintă nudul unei femei care are inscripţia ”Dem Weltmeister im Handball der Fraven”, înseamnând „Campion mondial la handbal feminin”.
Trofeu Cupă Mondială masculin
De la începutul anilor 60, reprezentativa masculină a țării noastre se impune prin rezultate din ce în ce mai valoroase pe care le obține în întrecerile internaționale. Intră în Cartea Recordurilor cu o performanță nemaiîntâlnită la acel moment: 4 titluri mondiale cucerite în 1961 (R.F.G.), în 1964 (Cehoslovacia), în 1970 (Franța) și în 1974 (R.D.G.).
Cupa Federației Internaționale de Handbal cu medalioanele pe postament și cu inscripția ”Wanderpreis” este cupa primită de România cu ocazia câștigării competiției pentru a treia oară. Pe partea de jos sunt trecute toate câștigătoarele trofeului până în 1970.
Echipa națională de rugby 1924
Prezent pentru a patra și ultima oară în cadrul Jocurilor Olimpice, rugby-ul a oferit României în 1924 șansa de a cuceri prima medalie olimpică din istorie. Deși au evoluat doar trei echipe, ”Stejarii” fiind învinși în ambele meciuri (3-59 împotriva Franței și 0-37 împotriva echipei Statelor Unite, care va cuceri medalia de aur la sfârșitul turneului), România va obține medalia de bronz. Fără sprijin de ordin financiar, jucătorii români vor călători până în capitala Franței în condiții deloc bune, timp de câteva zile, dar participarea acestora va salva desfășurarea competiției, iar după cele două partide disputate, naționala s-a întors acasă cu o mai mare experiență și o medalie de bronz care deschide drumul imaginii remarcabile pe care România a dobândit-o pe plan sportiv.
Pagaia cu autograful lui Ivan Patzaichin
Ivan Patzaichin, unul dintre numele legendare ale sportului românesc şi mondial, „Amiralul” flotei sportive a României, este un exemplu de dârzenie şi credinţă în victorie, fiind de 7 ori campion şi viececampion olimpic în proba de canoe, multiplu campion mondial şi medaliat la marile competiţii internaţionale, a adunat în palmaresul său 30 de medalii - 13 de aur, 7 de argint și 10 de bronz (în urma participărilor la edițiile JO, CM și ale CE).
Primul său titlu de olimpic a fost obținut, la nici 19 ani, după aproape un an de pregătire, la JO din Mexic, în 1968 (C2-1000 m). I se adaugă alte trei titluri de campion olimpic în 1972 (C1-1000 m); 1980 (C2-1000 m); 1984 (C2 - 1000 m) și trei titluri de vicecampion olimpic -1972 (C2-1000 m); 1980 (C2-500 m); 1984 (C2-500 m). La ediția de la Munchen, în seriile probei, lui Ivan Patzaichin i s-a rupt pagaia în debutul cursei, reușind să vâslească cu ciotul rămas din pagaie și să se califice în finală, câștigând-o fără drept de apel.
Victor Firea - atletism
Atlet de performanță cu rezultate remarcabile în probele de fond și semifond.
În patrimoniul muzeului se regăsesc diferite materiel ce au aparținut lui Victor Firea.
Henri Rang 1936 - echitație
Component al echipei naționale de echitație a României începând cu 1931, Henri Rang este cel care obține prima medalie de argint pentru țara noastră la JO de la Berlin (1936), cu calul Delfis, în Premiul Națiunilor, cea mai importantă probă de obstacole (înalte de 1,30 - 1,60 m). Pentru desemnarea câștigătorului locului I, a fost necesar să se facă cursa de baraj, la care Henri Rang s-a întrecut cu locotenentul Kurt Hasse din Germania, cu calul Tora. La egalitate de puncte, ambii doborând un oxer, dar, având timp de parcurs mai bun - 59"02, față de cel realizat de călărețul nostru - 72"08, ofițerul german cucerește medalia de aur.
În afara acestei performanțe memorabile, Henri Rang a obținut între 1936-1937 - perioada sa cea mai bogată în realizări sportive -, 13 locuri I la concursurile internaționale de la Varșovia, Düsseldorf, Aachen, Paris, Bruxelles, Londra etc.
În 1937, UFSR îi conferă ”Premiul Național pentru Sport” pentru meritele sale sportive de excepție.
Mihaela Peneș - aruncarea suliței
Mihaela Peneș a vorbit lumii despre România în 1964, când la vârsta de 17 ani a obținut medalia de aur în proba de aruncare cu sulița. Deși până în acel moment, sportiva noastră arunca în jur 58 de metri, la Tokyo a reușit 60,54 metri, rezultat considerat la acel moment al treilea din lume la senioare. Obține, de asemenea, patru ani mai târziu, un argint la Jocurile Olimpice din Ciudad de Mexico.
Sală de gimnastică a Societăţii Centrale Române de Arme, Gimnastică şi Dare la Semn („Tirul”)
Sală de gimnastică a Societăţii Centrale Române de Arme, Gimnastică şi Dare la Semn („Tirul”). Creată în anul 1867, la iniţiativa profesorilor Gheorghe Moceanu şi Constantin Constantiniu, această societate sportivă impulsionează dezvoltarea primelor sporturi în România modernă, pe baza sistemului de educaţie fizică german.
Gheorghe Moceanu (1831-1909), primul profesor român de educaţie fizică.
Dumitru Dumitrescu
Dumitru Dumitrescu pionier al sportului cu pedale din România, într-o fotografie din 1982. Trei ani mai târziu acesta efectuează cu biciclul său un raid de aproape 1.000 km pe ruta Bucureşti – Sinaia – Braşov – Elopauk (localitate din Austro-Ungaria) şi înapoi.
Medalie de participare
Medalie de participare, J.O. de la Londra, 1908
Relief comemorativ „Aurel Vlaicu, Vulturul Carpaţilor
Relief comemorativ „Aurel Vlaicu, Vulturul Carpaţilor”, în memoria celui rămas pentru posteritate drept „Părintele aviaţiei româneşti”.
Afiș al Jocurilor Interaliate de la Paris din 1919
Afiș al Jocurilor Interaliate de la Parisdin 1919 care marcau simbolic încheierea Primului Război Mondial. La această competție au participat sportivi ai statelor învingătoare în război printre care s-au aflat și cei ai Regatului României Mari.
Mircea Iconomu și Philippe Struxiano, căpitanii primelor reprezentative de rugby ale României și Franței la Jocurile Interaliate de la Paris, 1919. Prima prezență sportivă internațională a României Mari.
Virgil Bădulescu
Generalul Virgil Bădulescu (1882-1944), erou naţional în Primul Război Mondial, iniţiator şi conducător al primelor structuri organizatorice şi de învăţământ superior de stat din sportul românesc – Oficiul Naţional de Educaţie Fizică (O.N.E. F.) şi Institutul Naţional de Educaţiei Fizică (I.N.E.F.).
Trofeul competiţiei de bob „Cupa Arsenie”
Trofeul competiţiei de bob „Cupa Arsenie” din perioada interbelică. Artist: G. Mihăilescu
Echipa de rugby a României
Echipa de rugby a României câştigătoare a medaliei de bronz la J.O. de la Paris -1924, prima medalie olimpică din istoria sportului românesc.
Componenţi: Dumitru Armăşel, Gh. Benţia, Tudor Florian, Ion Gârleşteanu, Teodor Marian, Nicolae Mărăscu, Sorin Michăilescu, Paul Nedelcovici, Iosif Nemeş, Gogu Sfetescu, Mircea Sfetescu, Sterian Soare, Mihai Vardalla, Paul Vidraşcu, Dumitru Volvoreanu, Atanasie Tănăsescu.
Trofeul Raliului San Remo
Trofeul Raliului San Remo - operă a artistului italian Luigi Genazzi, a fost câştigat în anul 1931 de echipajul românesc Marin Butculescu - Ernest Urdărianu.
Paşaportul colectiv
Paşaportul colectiv al echipei naţionale de fotbal a României care a participat la Campionatul Mondial din 1930, organizat în Uruguay.
Lotul Romaniei: Ion Lăpuşneanu, Samuel Zauber, Adalbert Steiner, Rudolf Buerger, Ladislau Rafinski, Rudolf Wetzer, Constantin Stanciu, Adalbert Deşu, Stefan Barbu, Alfred Eisenbeisser, Nicolae Kovacs, Emerich Vogl, Iosif Czako, Rudolf Steiner, Corneliu Robe, Ilie Subăşeanu
Antrenor: Constantin Rădulescu
Insigna Organizării Sportului Românesc (O.S.R.)
Insigna Organizării Sportului Românesc (O.S.R.), organul de conducere a sportului din România în perioada anilor 1940-1944.
Marele Premiu de la Aachen
Marele Premiu de la Aachen cucerit în anul 1936 de Henri Rang (1902-1946)la echitație.
Mănuşile lui Nicolae Linca
Mănuşile lui Nicolae Linca (1929-2008), singurul campion olimpic din istoria boxului românesc, J.O. de la Melbourne, 1956.
"Din partea Sportivilor Republicii Populare Române"
Iosif Sîrbu
Primul campion olimpic al României şi, totodată, primul medaliat olimpic cu aur al tirului sportiv românesc, proba de puşcă calibru redus, 40 focuri culcat, distanţa 50 m, 400 puncte – performanţă prin care stabileşte un nou record olimpic şi egalează recordul mondial - Jocurile Olimpice de la Helsinki, 1952.
Iolanda Balaş-Söter
Iolanda Balaş, „Marea Doamnă” a atletismului românesc şi unul dintre cei mai mari atleţi ai lumii din toate timpurile, este multiplă campioană şi recordmenă la Jocurile Olimpice, Campionatele Mondiale şi Europene, proba de săritura în înălţime.
Trofeul Campionatului Mondial de Handbal din 1970
Trofeul Campionatului Mondial de Handbal din 1970, câştigat de echipa naţională masculină a României în faţa echipei R.D.Germane în finala de la Paris.
Echipa României: Cornel Penu (portar, Dinamo Bucureşti), Ştefan Orban (portar, Univ. Bucureşti), Alexandru Dincă (portar, Steaua Bucureşti), Cristian Gaţu (centru, Steaua Bucureşti), Gheorghe Gruia(inter-dr., Steaua Bucureşti), Valentin Samungi (pivot, Dinamo Bucureşti), Ghiţă Licu (pivot, Dinamo Bucureşti), Cornel Oţelea(centru, Steaua Bucureşti), Roland Gunesch (inter., Universitatea Timişoara), Gheorghe Goran (centru, Steaua Bucureşti), Mihail Marinescu (pivot, Steaua Bucureşti), Titus Moldovan (extremă-dr., Dinamo Bucureşti), Ion Popescu (extremă-dr., Steaua Bucureşti), Gavril Kicsid (inter.-dr.-stg.), Ştefan Birtalan (inter.-stg., Steaua Bucureşti), Cezar Nica (inter-stg., Dinamo Bucureşti).
Antrenori: Niculae Nedeff, Oprea Vlase, Eugen Trofin
Consilier tehnic de pregătire: Ioan Kunst Ghermănescu
Gheorghe Berceanu
Gheorghe Berceanu- campion olimpic, mondial și european la lupte greco-romane, multiplu medaliat la cele mai importante competiții sportive. A fost pentru o lungă perioadă, liderul categoriei sale pe plan mondial, entuziasmând publicul prin rapiditatea și spectaculozitatea tehnică a victoriilor obținute.
Diana Mocanu
Diana Mocanu, steaua natației românești, campioană olimpică la J.O. de la Sydney 2000, la probele de 100 și 200 m spate.
Laura Badea
Laura Badea, cea mai titrată reprezentantă a scrimei româneşti, campioană olimpică la Atlanta în1996, proba de floretă, multiplă medaliată olimpică, multiplă campioană mondială şi campioană europeană.
Nadia Comăneci, „Zeiţa de la Montreal”
Nadia Comăneci, „Zeiţa de la Montreal”, cea mai mare reprezentantă a geniului sportiv românesc. Aduce glorie şi notorietate mondială şcolii de gimnastică şi întregii mişcări sportive din România obţinând cele mai mari performanţe posibile în gimnastica artistică. Cucereşte de 5 ori aurul olimpic, la Montreal -1976 şi Moscova – 1980, fiind multiplă campioană mondială şi europeană.
La Jocurile Olimpice de la Montreal, Nadia Comăneci, o fetiţă de numai 14 ani, uimeşte un întreg mapamond prin câştigarea primei note de 10 din istoria gimnasticii olimpice, la exerciţiul său de la paralele. Deoarece nu era programat să afişeze nota maximă, computerul din sala de concurs a arătat nota 1.00 ! Nadia Comăneci, România. Omul care a blocat computerul prin perfecţiune a creat, astfel, unul dinte marile momente din istoria universală a sportului.
Colanul Olimpic
Înaltă distincție a=Comitetului Internațional Olimpic, a fost decernat de-a lungul timpului unor mari personalități ale sportului din România, printre care: Lia Manoliu, Nadia Comăneci, Gavrilă Barani, Ioan Kunst Ghermănescu, Ivan Patzaichin, Cristian Țopescu.
Finala Cupei Davis din 1972
Finala Cupei Davis din 1972, prima prezență a Salatierei de Argint la București. Echipa României, cu rachetele sale de aur Ilie Năstase și Ion Țiriac, a jucat de trei ori finala acestei competiții (1969, 1971 și 1972).
- Detalii
- Alina Dihoru
- Oină
- Accesări: 428